Cum evidentiem corect ambalajele in contabilitate

Ambalajele reprezintă bunuri folosite în scopul protecției materialelor, produselor, mărfurilor etc. împotriva agenților naturali, pentru evitarea deteriorării și a conservării pe timpul transportului, a manipulării depozitării, precum și pentru menținerea proprietăților în vederea utilizării lor, de la producător până la utilizator sau consumator.

Ele mai au și rolul de prezentare estetică a mărfurilor în vederea comercializării.

În categoria ambalajelor se includ ambalajele refolosibile, achiziționate sau fabricate, destinate produselor vândute și care în mod temporar pot fi păstrate de terți, cu obligația restituirii în condițiile prevăzute în contracte.

Din punct de vedere contabil, după natura lor, ambalajele sunt grupate astfel:

● Ambalaje de natura imobilizărilor, care urmează regimul de evidență și amortizare al imobilizărilor corporale.

● Ambalaje de natura obiectelor de inventar, care urmează regimul de evidență a obiectelor de inventar.

● Ambalaje de transport care au un regim deosebit:

– ambalaje de transport care circulă după principiul vânzării-cumpărării, ca și tranzacție definitivă – caz în care se întocmește factura;

– ambalaje de transport care circulă pe principiul restituirii – caz în care nu se întocmește factura, documentul utilizat fiind avizul de însoțire a mărfii.

În general, pe facturile emise care conțin marfa ambalată iar ambalajele urmează a fi restituite se specifică totalul de plată fără ambalaje, iar separat valoarea ambalajelor.

Operatorii economici care produc şi/sau comercializează produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să aplice sistemul depozit în vederea asigurării unui număr optim de cicluri de utilizare a acestora. Sistemul depozit este acel sistem prin care cumpărătorul, la achiziţionarea unui produs ambalat, plăteşte vânzătorului o sumă de bani care îi este rambursată atunci când ambalajul este returnat.

Pentru ambalajele nerestituite la termen de către client, furnizorul întocmește factura.

Contabilitatea ambalajelor se conduce cu ajutorul următoarelor conturi sintetice de gradul I:

– 381 „Ambalaje“   

– 388 „Diferențe de preț la ambalaje“   

Contul 381 „Ambalaje” are funcție contabilă de activ, în timp ce contul 388 „Diferențe de preț la ambalaje” este bifuncțional.

În debitul contului 381 ” Ambalaje” se înregistrează:

-valoarea la preț de înregistrare a ambalajelor achiziționate de la furnizori sau din avansuri de trezorerie (401, 408, 542);

-valoarea ambalajelor reprezentând aportul în natură al acționarilor și asociaților (456);

-valoarea ambalajelor aduse de la terți (358, 401);

– valoarea ambalajelor nerestituite furnizorilor, în situația în care acestea circulă pe principiul restituirii (409);

– valoarea la preț de înregistrare a ambalajelor constatate plus de inventar, cât și cele primite cu titlu gratuit (608, 771);

-valoarea la preț de înregistrare a ambalajelor realizate din producție proprie (711)

În creditul contului 381 ” Ambalaje” se înregistrează:

-valoarea la preț de înregistrare a ambalajelor vândute ca atare (371);

– -valoarea la preț de înregistrare a ambalajelor incluse pe cheltuieli, precum și lipsurile constatate la inventar (608);

-valoarea ambalajelor trimise la terți (358);

– valoarea pierderilor din calamități înregistrate la ambalaje (671).

Soldul debitor al contului reprezintă valoarea la preț de înregistrare  a ambalajelor existente.

Contul 388 ” Diferențe de preț la ambalaje” este un cont rectificativ al valorii de înregistrare a ambalajelor.

În debitul contului 388 ” Diferențe de preț la ambalaje” se înregistrează: diferențele de preț în plus (costul de achiziție mai mare decât prețul prestabilit) aferente ambalajelor intrate în gestiune (401, 542); diferențele de preț în minus aferente ambalajelor ieșite din gestiune (608).

În creditul contului 388 ” Diferențe de preț la ambalaje” se înregistrează: diferențele de preț în minus aferente ambalajelor achiziționate de la furnizori și avansurile de trezorerie (381, 542); diferențele de preț în plus aferente ambalajelor date în consum (608).

Soldul debitor al contului reprezintă diferențele de preț aferente ambalajelor existente în stoc.

Agenții economici care generează deșeuri au obligația să țină evidența gestiunii deșeurilor, pentru fiecare tip de deșeu și să o transmită anual agenției pentru protecția mediului.

Responsabilitățile operatorilor economici se pot realiza:

a) individual, pentru deșeurile de ambalaje rezultate de la propriile produse pe care le introduc pe piața națională;

b) prin transferarea responsabilităților, pe bază de contract, către un operator economic autorizat de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului.

Procedura de raportare, tipul datelor și informațiilor privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, se aprobă prin ordin al ministrului mediului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *